Asigurare de viață după deces în Spania: cum aflați dacă defunctul avea o poliță și cum o încasați

Introducere

Știm că, atunci când pierdeți o persoană dragă, fiecare hârtie apasă mai greu decât ar trebui. Poate că cineva din familie își amintește că persoana dragă pomenea de „o asigurare”, sau poate că la notar ori la bancă vi s-a vorbit despre un certificat de care nu știați. Multe familii își pun atunci aceeași întrebare: ce se întâmplă cu o asigurare de viață după deces și cum pot afla dacă defunctul avea una și la ce companie.

Răspunsul pe scurt: există un registru oficial pe care îl poate consulta orice persoană interesată. După 15 zile lucrătoare de la deces, Ministerul eliberează, contra sumei de 3,86 EUR (taxa din 2026), un certificat care enumeră asigurările de viață sau de accidente în care persoana figura ca asigurat, împreună cu asigurătorul fiecăreia. Certificatul nu spune cine este beneficiarul și nici ce sumă se încasează: acestea le aflați ulterior, de la fiecare companie în parte.

Acest ghid, gândit pentru familiile care locuiesc în Spania, inclusiv pentru cele venite din alte țări, explică ce arată certificatul și ce nu, ce polițe rămân în afara lui — printre ele, asigurarea funerară (seguro de decesos, numită adesea și asigurare de deces) —, cum se solicită, cum se încasează banii și cum se impozitează suma primită. Dacă decesul este foarte recent, v-ar putea ajuta să începeți cu ce să faceți când decedează un membru al familiei și cu formalitățile obligatorii după un deces.

Printre atâtea acte și telefoane, unor familii le face bine să păstreze și un loc pentru amintire; dacă veți simți vreodată nevoia, un memorial digital pe Kinmory vă permite să adunați, fără grabă, fotografii și cuvinte.

Asigurare de viață după deces: cum aflați dacă defunctul avea una și ce spune certificatul

Calea oficială este certificatul privind contractele de asigurare cu acoperire în caz de deces (Certificado de Contratos de Seguros de cobertura de fallecimiento), eliberat de Registrul General al Actelor de Ultimă Voință (Registro General de Actos de Última Voluntad). Certificatul arată în ce contracte în vigoare figura defunctul ca asigurat și la ce asigurător ori, dimpotrivă, că nu este înregistrat niciun contract. Nu spune cine este beneficiarul și nici ce sumă i s-ar cuveni.

Registrul a fost creat prin Legea 20/2005 și este reglementat prin Decretul regal (Real Decreto) 398/2007. Ține de Ministerul Președinției, Justiției și Relațiilor cu Cortes Generales (Ministerio de la Presidencia, Justicia y Relaciones con las Cortes), deși platforma electronică (sede electrónica) și formularele poartă în continuare mențiunea „Ministerio de Justicia”. I se spune adesea registrul asigurărilor de viață, iar pe internet circulă sigla RCSF, care nu este oficială.

Apar doar contractele în vigoare la data decesului. Datele registrului se prezumă exacte până la proba contrară, dar numai în privința existenței contractului: ele nu dovedesc că există acoperire sau drept la plată, lucruri care depind de poliță (Legea 20/2005, art. 3.3). Dacă în cele trei luni de la emitere sosesc date noi, registrul eliberează din oficiu un certificat rectificativ (Decretul regal 398/2007, art. 13.2).

Ce asigurări apar în registru și care nu

În registru figurează asigurările de viață cu acoperire în caz de deces și asigurările de accidente care acoperă decesul, individuale sau colective, chiar dacă sunt legate de un credit ipotecar sau de un card. Rămân în afara lui asigurările funerare (seguros de decesos), cele care acoperă angajamentele de pensii ale unei firme, cele în care contractantul și beneficiarul sunt aceeași persoană și unele societăți mutuale (mutualidades).

Merită să deosebiți trei roluri: contractantul (tomador) încheie și plătește asigurarea; asiguratul (asegurado) este persoana a cărei viață se asigură; beneficiarul (beneficiario) este cel care încasează. Registrul informează doar despre asigurările în care defunctul era asiguratul.

Surse: Legea 20/2005, art. 4, și Decretul regal 398/2007, art. 3.

Și asigurarea funerară (seguro de decesos)?

Nu figurează, deși uneori veți citi contrariul: este un alt tip de asigurare, prin care asigurătorul se obligă să presteze serviciul funerar (articolul 106 bis din Legea 50/1980 privind contractul de asigurare, Ley de Contrato de Seguro), iar Legea 20/2005 include doar asigurările de viață și de accidente.

Nu există niciun registru public al polițelor funerare. În practică, cel mai bun indiciu îl oferă plățile debitate din conturile defunctului și hârtiile sale; puteți întreba și la băncile unde avea cont. Dacă nu găsiți nimic, motorul de căutare al entităților de la Direcția Generală de Asigurări și Fonduri de Pensii (Dirección General de Seguros y Fondos de Pensiones, DGSFP), cu filtrul „Ramos” setat pe „19/Decesos”, vă oferă lista asigurătorilor pe care îi puteți întreba.

Dacă familia a plătit înmormântarea din banii proprii și polița apare ulterior, nu considerați banii pierduți: când serviciul a fost prestat pe alte căi, asigurătorul trebuie să plătească suma asigurată moștenitorilor (art. 106 bis.2). Mai multe detalii găsiți în ghidul despre asigurarea de deces.

Cum se solicită certificatul de asigurări de viață: termen, taxă și modalități

Certificatul îl poate cere orice persoană interesată, fără să dovedească rudenia, după ce au trecut 15 zile lucrătoare de la deces. Se solicită prin internet, pe platforma electronică a Ministerului, plătind online taxa (codul 006), ori personal sau prin poștă, cu formularul (modelo) 790. În 2026 costă 3,86 EUR pe certificat. Prin internet este disponibil, de regulă, în 24 de ore.

Regulamentul registrului prezumă interesul solicitantului (Decretul regal 398/2007, art. 12.1). Cele 15 zile lucrătoare, care nu includ ziua decesului, sâmbetele, duminicile și sărbătorile legale, înseamnă în practică aproximativ trei săptămâni; datele se păstrează cinci ani.

Taxa și termenele sunt cele indicate de Minister la 30 septembrie 2026. Verificați suma înainte de a plăti: dacă plătiți o sumă greșită, banca nu o poate restitui, iar recuperarea ei presupune o cerere de restituire a sumelor plătite nedatorat (devolución de ingresos indebidos), adresată Ministerului.

Pe formularul 790 tipărit, în antet se trec datele solicitantului, iar cele ale defunctului, în secțiunea C.

Certificatul de deces și decesele din străinătate

Dacă decesul s-a produs în Spania după 2 aprilie 2009 și nu este înscris la o judecătorie de pace, este suficient DNI-ul sau NIE-ul defunctului (în lipsa lor, pașaportul ori alt act de identitate din țara sa); pentru cererile depuse personal sau prin poștă, Ministerul recomandă totuși să atașați certificatul de deces. În celelalte cazuri trebuie prezentat certificatul literal de deces (certificado literal de defunción), cu numele părinților defunctului: vedeți cum se obține certificatul de deces.

Dacă decesul a avut loc în străinătate, cererea se depune personal sau prin poștă, cu certificatul de deces străin legalizat și tradus, care este indispensabil. Din afara Spaniei, taxa se plătește la sucursala din țara respectivă a unei bănci spaniole colaboratoare sau prin transfer în contul indicat de Minister. Iar dacă veți folosi certificatul în altă țară, va trebui să-l legalizați sau să-l apostilați; dacă îl cereți pe hârtie, indicați țara și autoritatea respectivă în secțiunea A a formularului 790.

Împreună cu Certificatul de Ultimă Voință sau prin notar

Pe hârtie, ambele certificate pot fi cerute cu același formular 790, bifând cele două căsuțe și plătind suma taxelor: 7,72 EUR în 2026. Ele presupun aceeași așteptare de 15 zile lucrătoare, așa că este bine să le cereți deodată; detaliile formularului se găsesc în ghidul despre Certificatul de Ultimă Voință (Certificado de Últimas Voluntades).

Dacă moștenirea se formalizează la notar și moștenitorii nu aduc certificatul, notarul trebuie să-l obțină pe cale electronică și să-l anexeze la act (Legea 20/2005, dispoziția adițională a cincea). Vedeți pașii pentru acceptarea unei moșteniri la notar.

Știați că? Cât timp așteaptă certificatul, unele familii încep să adune într-un singur loc fotografii, date și amintiri despre persoana dragă, ca să le împărtășească celor care locuiesc departe. Un memorial digital vă permite să faceți asta în ritmul dumneavoastră. Descoperiți memorialul digital Kinmory →

Cum se încasează asigurarea de viață a unui defunct, pas cu pas

Cu certificatul în mână, scrieți fiecărui asigurător care figurează în el: vă va spune dacă sunteți beneficiar și de ce documente are nevoie. Asigurătorul trebuie să plătească suma minimă pe care o poate datora în 40 de zile de la primirea declarației de eveniment asigurat (declaración del siniestro; Legea privind contractul de asigurare, art. 18) și, dacă întârzie fără motiv justificat, vă va datora dobânzi.

1. Dacă știți deja asigurătorul, anunțați-l. Legea acordă șapte zile de la aflarea veștii, dacă polița nu prevede mai mult; nu așteptați certificatul. Anunțul tardiv nu vă face să pierdeți dreptul, deși asigurătorul ar putea cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de întârziere.
2. Așteptați 15 zile lucrătoare. Certificatul nu poate fi cerut mai devreme; nu se socotesc ziua decesului, sâmbetele, duminicile și zilele de sărbătoare legală.
3. Solicitați certificatul de asigurări. Faceți-o prin internet, plătind online taxa 006 (3,86 EUR în 2026), ori personal sau prin poștă, cu formularul 790.
4. Scrieți fiecărui asigurător care apare. Comunicați decesul, trimiteți o copie a certificatului și întrebați dacă sunteți beneficiar.
5. Predați documentele și încasați. Asigurătorul trebuie să plătească suma minimă pe care o poate datora în 40 de zile de la primirea declarației de eveniment asigurat.
6. Depuneți declarația pentru impozitul pe succesiune, dacă este cazul. Dacă suma încasată se impozitează la succesiune, aveți șase luni de la deces; asigurătorul cere de obicei dovada plății impozitului înainte de a vă plăti.

Fiecare asigurător își stabilește lista de documente, dar de obicei cere certificatul literal de deces și, adesea, certificatul medical cu cauza decesului; DNI-ul sau NIE-ul fiecărui beneficiar; dacă beneficiarii sunt „moștenitorii”, Certificatul de Ultimă Voință și testamentul sau declarația de moștenitori (declaración de herederos); iar, când suma încasată se impozitează la succesiune, dovada plății acestui impozit, deoarece legea îl face pe asigurător răspunzător subsidiar pentru plata lui (Legea 29/1987, art. 8.1.b).

Dacă asigurarea era legată de creditul ipotecar sau de un împrumut

Aceste polițe figurează în registru chiar dacă beneficiarul este banca (Decretul regal 398/2007, art. 3.1). De obicei, banca încasează mai întâi datoria rămasă, iar restul merge la ceilalți beneficiari, dar hotărâtor este ce prevede polița. Anunțați banca și asigurătorul, cereți condițiile poliței și verificați dacă erau asigurați ambii titulari sau doar unul; în privința efectului fiscal al acestei plăți, consultați un consilier.

Dacă certificatul este negativ, dar bănuiți că exista o asigurare

Un certificat negativ nu închide întotdeauna subiectul. Întrebați la firma unde lucra persoana decedată, pentru că asigurările care acoperă angajamente de pensii nu se înscriu, iar cele colective fără asigurați identificați intră în registru doar la declararea evenimentului asigurat; întrebați și la banca emitentă a cardurilor sale și, dacă era membru al unui colegiu profesional, la mutuala sau la colegiul său. Extrasele bancare, hârtiile și e-mailurile oferă adesea indicii. Planurile de pensii nu sunt asigurări și nu apar în registru (întrebați entitatea care le administrează); nu figurează nici polițele încheiate în altă țară cu asigurători care nu operează în Spania; despre ele va trebui să întrebați în țara respectivă.

Dacă asigurătorul nu plătește sau întârzie

Trimiteți mai întâi o reclamație scrisă serviciului de relații cu clienții al asigurătorului (servicio de atención al cliente) sau avocatului clientului (defensor del cliente), adresată în mod expres unuia dintre ei (o plângere trimisă altui departament nu contează), și păstrați dovada cu data depunerii. Dacă asigurătorul respinge reclamația sau trece o lună fără răspuns, vă puteți adresa Serviciului de Reclamații (Servicio de Reclamaciones) al Direcției Generale de Asigurări și Fonduri de Pensii, online, cu semnătură electronică, sau în scris, la adresa paseo de la Castellana, 44, 28046 Madrid (Legea 44/2002, art. 30.3.a, în redactarea Legii 10/2025; procedura: Ordinul ECC/2502/2012).

Cine încasează asigurarea de viață a unui defunct

Asigurarea de viață o încasează cel care figurează ca beneficiar, desemnat în poliță, într-un document ulterior trimis asigurătorului sau în testament. Dacă nu există beneficiar și nici reguli pentru a-l stabili, capitalul intră în patrimoniul celui care a încheiat asigurarea și, dacă acesta era defunctul, se împarte împreună cu moștenirea lui.

Aceste reguli se află în articolele 84–88 din Legea privind contractul de asigurare, ale căror reguli de desemnare se aplică și asigurărilor de accidente (art. 100). Contractantul poate desemna sau schimba beneficiarul fără acordul asigurătorului; formulele generice se interpretează astfel:

Două reguli sunt o ușurare pentru multe familii. Prima: beneficiarii care sunt și moștenitori își păstrează dreptul chiar dacă renunță la moștenire (art. 85), lucru important atunci când moștenirea are mai multe datorii decât bunuri. A doua: asigurătorul plătește beneficiarului chiar dacă moștenitorii rezervatari sau creditorii contractantului formulează pretenții; aceștia pot cere beneficiarului doar restituirea primelor plătite în frauda drepturilor lor (art. 88).

În schimb, dacă nu fusese desemnat un beneficiar și cel care încheiase asigurarea era defunctul, capitalul intră în moștenirea lui (art. 84), iar cine renunță la moștenire nu îl încasează; cum renunțarea este irevocabilă (Codul civil, Código Civil, art. 997), verificați mai întâi la asigurător dacă sunteți beneficiar. Dacă nu există nici testament, se aplică regulile moștenirii fără testament.

Cum se impozitează asigurarea de viață: impozitul pe succesiune

Suma încasată de beneficiar este supusă impozitului pe succesiune (Impuesto sobre Sucesiones) atunci când asigurarea a fost încheiată de o altă persoană (Legea 29/1987, art. 3.1.c). Excepția o reprezintă produsele de protecție socială complementară (previsión social) — planurile de pensie sub formă de asigurare (planes de previsión asegurados, PPA), planurile de pensie ocupațională ale firmelor (planes de previsión social empresarial) și mutualele ale căror contribuții au putut reduce impozitul pe venitul persoanelor fizice (IRPF): ceea ce plătesc acestea se impozitează în IRPF-ul beneficiarului, ca venit din muncă (Legea 35/2006, art. 17.2.a; Decretul regal 1629/1991, art. 3.e).

Dacă dumneavoastră ați încheiat asigurarea pe viața defunctului, suma încasată nu se impozitează la succesiune, ci în IRPF-ul dumneavoastră, ca venit din capital mobiliar: se declară diferența dintre suma încasată și primele pe care le-ați plătit (Legea 29/1987, art. 3.1.c; Legea 35/2006, art. 25.3.a). Între soți, însă, contează de unde au provenit banii: dacă asigurarea a fost încheiată de unul dintre ei, a fost plătită din bani ai comunității legale de bunuri (sociedad de gananciales) și o încasează soțul supraviețuitor, jumătate din suma încasată se impozitează la succesiune (Decretul regal 1629/1991, art. 39.2). În aceste cazuri este bine ca un consilier să verifice cum se declară.

Legea statală acordă soțului și descendenților, ascendenților, adoptatorilor și adoptaților celui care a încheiat asigurarea o reducere de 100% până la 9.195,49 EUR, aplicabilă dacă comunitatea autonomă competentă nu a reglementat una proprie. Reducerea se acordă o singură dată pentru fiecare persoană, oricâte polițe ar încasa, iar în asigurările colective sau încheiate de o firmă pentru angajații săi contează rudenia dintre asiguratul decedat și beneficiar (Legea 29/1987, art. 20.2.b).

Comunitățile autonome pot păstra această reducere sau o pot îmbunătăți, iar reducerea îmbunătățită o înlocuiește pe cea statală (Legea 22/2009, art. 48). Ca regulă generală, impozitul revine comunității în care defunctul își avea reședința obișnuită; diferențele dintre regiuni sunt rezumate în ghidul nostru despre impozitul pe succesiune.

• Termen: șase luni de la deces, inclusiv pentru beneficiarii asigurărilor de viață. Moștenitorii, executorii testamentari sau administratorii moștenirii pot cere o prelungire cu încă șase luni în primele cinci luni, cu dobânzi de întârziere; dacă sunteți beneficiar, dar nu moștenitor, verificați la oficiul fiscal al comunității dumneavoastră dacă puteți beneficia de ea (Decretul regal 1629/1991, art. 67 și 68).
• Dacă nu aveți lichidități: legea permite ca asigurătorul să avanseze o parte din prestație destinată exclusiv plății impozitului, printr-un cec bancar pe numele administrației fiscale (Legea 29/1987, art. 8.1.b); întrebați dacă oferă această posibilitate.

Întrebări frecvente

Cât durează eliberarea certificatului de asigurări de viață?

Prin internet este de obicei gata în 24 de ore, deși uneori durează până la trei zile lucrătoare; apoi aveți la dispoziție 90 de zile calendaristice pentru a-l descărca. Termenul legal maxim este de șapte zile lucrătoare de la cerere, iar pentru cererile prin poștă, de la ziua următoare primirii. Pentru a-l cere trebuie să fi trecut 15 zile lucrătoare de la deces.

Cine poate cere certificatul de asigurări al unui defunct?

Orice persoană interesată, fără să dovedească rudenia: normele prezumă interesul solicitantului. Trebuie doar să așteptați 15 zile lucrătoare de la deces și să plătiți taxa, care în 2026 este de 3,86 EUR. Dacă decesul s-a produs în Spania după 2 aprilie 2009 și nu este înscris la o judecătorie de pace (juzgado de paz), nu este nevoie de certificatul de deces: este suficient DNI-ul sau NIE-ul defunctului.

Apare asigurarea funerară (seguro de decesos) în certificatul de asigurări?

Nu. Registrul asigurărilor cu acoperire în caz de deces cuprinde doar asigurările de viață și asigurările de accidente care acoperă decesul; asigurarea funerară (seguro de decesos), care acoperă serviciul funerar, este o asigurare diferită. Pentru a găsi o poliță funerară, verificați actele și extrasele bancare ale defunctului și întrebați asigurătorii din această ramură, care figurează în motorul de căutare al Direcției Generale de Asigurări și Fonduri de Pensii (DGSFP).

Cine încasează asigurarea de viață dacă nu există beneficiar?

Dacă nu a fost desemnat un beneficiar nici în poliță, nici într-un document ulterior adresat asigurătorului, nici în testament, și nu există nici reguli pentru a-l stabili, capitalul intră în patrimoniul celui care a încheiat asigurarea, potrivit articolului 84 din Legea privind contractul de asigurare (Ley de Contrato de Seguro). Dacă acesta era chiar defunctul, capitalul se împarte împreună cu restul moștenirii, potrivit testamentului sau, în lipsa lui, declarației de moștenitori.

Puteți încasa asigurarea de viață dacă renunțați la moștenire?

Da, dacă figurați ca beneficiar. Dacă polița vă numește, dreptul vă aparține și asigurătorul trebuie să vă plătească chiar dacă moștenitorii sau creditorii își cer banii (articolele 84 și 88 din Legea privind contractul de asigurare); dacă desemnează „moștenitorii”, vă păstrați această calitate chiar dacă renunțați (articolul 85). Dacă nu fusese desemnat un beneficiar și asigurarea fusese încheiată de defunct, capitalul intră în moștenirea lui, iar cine renunță nu îl încasează. Înainte de a renunța, confirmați acest lucru cu asigurătorul.

Care este termenul pentru a cere plata unei asigurări de viață?

Acțiunile care decurg dintr-o asigurare de viață sau de accidente se prescriu în cinci ani, potrivit articolului 23 din Legea privind contractul de asigurare. Decesul trebuie comunicat asigurătorului în șapte zile de la aflarea veștii, dacă polița nu prevede un termen mai lung; anunțul tardiv nu duce la pierderea dreptului. Dacă a trecut mult timp, consultați un avocat înainte de a considera plata pierdută.

Se plătește impozit pe succesiune pentru asigurarea de viață?

Da, atunci când persoana care a încheiat asigurarea și cea care o încasează sunt diferite, cu excepția planurilor de pensie sub formă de asigurare (PPA) și a altor produse similare de protecție socială complementară, care se impozitează în IRPF (impozitul pe venit). Soțul și descendenții, ascendenții, adoptatorii și adoptații celui care a încheiat asigurarea beneficiază de o reducere statală de 100% până la 9.195,49 EUR, dacă comunitatea autonomă nu a reglementat alta. Termenul este de șase luni de la deces, cu posibilitate de prelungire dacă moștenitorii o cer în primele cinci luni.

Rezumat

• Calea oficială este certificatul privind contractele de asigurare cu acoperire în caz de deces: arată asigurătorul și numărul poliței, nu beneficiarul sau suma.
• Așa-numitul registru al asigurărilor de viață cuprinde și asigurările de accidente care acoperă decesul; nu și asigurarea funerară (seguro de decesos).
• Îl poate cere orice persoană, fără să dovedească rudenia, după 15 zile lucrătoare de la deces și timp de cinci ani, contra sumei de 3,86 EUR (taxa din 2026).
• Asigurătorul vă va spune doar dacă sunteți beneficiar; dacă sunteți, trebuie să vă plătească în 40 de zile de la declarația de eveniment asigurat suma minimă pe care o poate datora.
• Dacă asigurătorul vă respinge reclamația sau nu o soluționează într-o lună, vă puteți adresa DGSFP.
• Cine figurează ca beneficiar încasează chiar dacă renunță la moștenire; dacă nu fusese desemnat un beneficiar și asigurarea fusese încheiată de defunct, capitalul intră în moștenirea lui. Acțiunile din asigurare se prescriu în cinci ani.
• Dacă asigurarea a fost încheiată de altă persoană, suma încasată se impozitează la succesiune, cu un termen de șase luni și o reducere statală de până la 9.195,49 EUR pentru rudele apropiate; ceea ce plătesc planurile PPA și alte produse similare de protecție socială complementară se impozitează în IRPF.

Surse oficiale

• Legea 20/2005, din 14 noiembrie: registrul, valoarea datelor sale (art. 3.3), asigurările incluse și excluse (art. 4), termenele (art. 6), certificatul (art. 7) și notarii (dispoziția adițională a cincea).
• Decretul regal 398/2007, din 23 martie: asigurările colective, cardurile și băncile (art. 3), interesul prezumat și cele 15 zile lucrătoare (art. 12), cele șapte zile lucrătoare și rectificarea (art. 13).
• Platforma electronică și pagina procedurii de pe site-ul Ministerului, cu instrucțiunile formularului 790: modalități, termene, documente, plata din străinătate, legalizare sau apostilă și taxa de 3,86 EUR în 2026.
• Legea 50/1980, privind contractul de asigurare: art. 16, 18, 20, 23, de la 84 la 88, 100 și 106 bis.
• Legea 29/1987, privind impozitul pe succesiuni și donații, regulamentul său (Decretul regal 1629/1991) și Legea 22/2009: impozitarea (art. 3.1.c din lege), produsele de protecție socială complementară, neimpozabile la succesiune (art. 3.e din regulament), asigurările plătite din bani comuni ai soților (art. 39.2 din regulament), reducerea de 9.195,49 EUR, termenul, prelungirea și competențele comunităților autonome.
• Legea 35/2006, privind IRPF: prestațiile planurilor PPA, ale planurilor de pensie ocupațională ale firmelor și ale mutualelor, impozitate ca venituri din muncă (art. 17.2.a), și asigurările de viață încasate de cel care le-a încheiat (art. 25.3.a).
• Codul civil, art. 997: renunțarea la moștenire este irevocabilă.
• Legea 44/2002, art. 30 (în redactarea Legii 10/2025, în vigoare de la 28 decembrie 2025), Ordinul ECC/2502/2012, Serviciul de Reclamații al DGSFP și ghidul său: reclamația prealabilă la serviciul de relații cu clienții și așteptarea de o lună.

Date verificate la 30 septembrie 2026. Acest ghid are caracter informativ și nu înlocuiește consilierea juridică sau fiscală: confirmați taxa și cerințele pe platforma electronică a Ministerului, condițiile fiecărei polițe la asigurător, iar impozitul pe succesiune la administrația fiscală a comunității autonome competente sau, dacă suma încasată se impozitează în IRPF, la Agenția Fiscală (Agencia Tributaria).

Articole conexe

• Certificatul de Ultimă Voință: cum se solicită pas cu pas — se cere cu același formular.
• Formalități obligatorii după un deces în Spania — demersurile, în ordine și cu termene.
• Impozitul pe succesiune în Spania 2026 — reducerile în funcție de comunitatea autonomă.
• Moștenire fără testament în Spania — cine moștenește când nu există testament.
• Acceptarea unei moșteniri la notar — pași, cost și termene.
• Asigurarea de deces în Spania — ce acoperă și prin ce se deosebește de o asigurare de viață.